Primul Pupic

Din prima pot sa va spun ca nu pot descrie cu lux de sentimente cele intamplate in aceasta poveste.

Eram in parc si il plimbam pe cel mic si in fata noastra era o fetita cu mama ei. Fetita sufera de sindromul down. Am cautat pe google sindromul down si in toate pozele sunt copii care zambesc. Imi aduc aminte de un episod din Dr House in care el spune. “Sunt invidios pe cei care au autism pentru ca ei nu simt raceala din lumea in care traim. Sunt fericiti”
Si fetita aceasta a venit catre carutul lui Valdimir si l-a apucat de mana. Mama ei se panicase putin dar nu din cauza a ce putea sa faca fetita ci probabil din cauza a ceea ce credea ea ca vom face noi.

Eu am zambit m-am uitat in ochi fetitei si a mamei ei si in acest timp mama ei ii spune. Esti murdara pe manute daca vrei sa pui mana pe el pune pe picioare. Fetita a inteles a pus mana pe picioarele lui si l-a pupat pe picior cu ceea mai imprevizibila si lina miscare.
Am ramas iti dai seama fara cuvinte si dupa toata faza asta la final zice un cald si sincer te iubesc.

Am facut o analiza pe cele intamplate dar stric tot farmecul daca il detaliez aici. Asa ca nu o voi face :).

Morala : Fare ego fara judecata viata este mult mai fericita.

One thought on “Primul Pupic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *